Provocarile artizanatului in piele si ale micului antreprenor. O calatorie pe calea Pasiunii de la Supravietuire spre Succes.

In lumea artizanatului in pielarie si a artizanatului in general, pasiunea pentru mestesug se imbina adesea cu provocarile antreprenoriatului. Dincolo de frumusetea fiecarui produs realizat manual si a procesului de creatie, se afla o lume complexa, oarecum agresiva cu care noi, cei cu suflet de artist, nu prea avem resursele interioare sa interactionam, cel putin nu la inceput. Este lumea business-ului, care vine la pachet cu o serie de obstacole ce trebuie depasite pentru a-ti transforma pasiunea intr-o afacere de success.

In aceasta postare, voi explora principalele dificultati pe care le intampina un mic antreprenor-artizan in piele, dar si solutiile care m-au ajutat  pe mine sa merg mai departe.

Presupunand ca ai invatat deja principiile de baza ale lucrului cu pielea: aspectele tehnice ale constructiei unui produs, tipul de piele pe care il alegi in functie de produsul pe care vrei sa il realizezi, sculele sau masinariile pe care vrei sa le introduci in procesul de lucru, toata astea fiind in sine o provocare continua pentru ca lumea evolueaza si vrei sa fii mereu la curent cu ceea ce se intampla in industria ta, exista o serie de provocari carora e necesar sa le faci fata pentru a avea succes si continuitate.

1.    Provocarea materiei prime si a gasirii accesoriilor de calitate.

Pielea naturala, in special cea tabacita vegetal, de calitate superioara, se gaseste relativ greu, are costuri ridicate si necesita o selectie atenta deoarece este un articol care are dinamica chiar daca a fost prelucrat. Pielea tabacita vegetal are nevoie de o depozitare corecta pentru a evita uscarea excesiva, patarea sau chiar “bronzarea” ei (da ai citit bine, pielea naturala, tabacita vegetal, nefinisata, expusa la soare se  poate bronza exact ca pielea nostra). In Romania sunt putini producatori de astfel de piele si calitatea este inconstanta – nu voi intra aici in motivele pentru care se intampla acest lucru, astfel ca pentru mine, sursa cea mai buna ramane colaborarea cu importatorii care aduc piele din Italia, o tara cu istorie si traditie indelungata in procesarea pieilor naturale. Spatiul si modalitatea de depozitare sunt foarte importante si necesita investitii, iar cand bugetele sunt limitate, well, te-ai ales cu inca o povocare.

Solutiile mele: Am invatat sa selectez foarte atent pieile pe care le cumpar pentru a evita pierderile, am selectat o serie de furnizori pe a caror seriozitate si orientare spre calitate ma pot baza fara nicio indoiala, am dezvoltat o relatie stransa cu acestia astfel incat ei stiu deja ce asteptari am si raspund acestora cu mare precizie chiar si atunci cand e nevoie sa comand prin curier. Pentru depozitare am dedicat o camera tip camara, racoroasa dar lipsita de umiditate si suficient de spatioasa pentru ca in timp am adunat stocuri destul de mari.

In ce priveste accesoriile… poate fi foarte complicat pentru ca accesoriile de foarte buna calitate nu doar ca sunt foarte scumpe dar sunt si greu accesibile. In indusria asta, majoritatea fac comenzi foarte mari, de mii de bucati, unde pot obtine preturi decente, dar ca mic antreprenor si artisan nu poti juca in liga asta pentru ca nu ai resursele si ce iti ramane de facut e sa cumperi cu amanuntul, eventual de pe site-uri straine, pentru ca vrei calitate si sa incorporezi pretul in produsul finit.

2.    Timpul dedicat creatiei vs timpul dedicat aspectelor adimistrative

Well, aici m-ati prins. Sunt o persoana cu mari provocari de organizare si mai sunt si foarte subiectiva pe deasupra. Prefer intotdeauna sa prioritizez creatia si lucrul si las pe ultimul loc indeplinirea sarcinilor administrative, insa cum o dai cum n-o dai nu prea poti sa nu te organizezi. Ca mic intreprinzator, tu centrezi tu dai cu capul. Tu creezi, tu lucrezi, tu impachetezi, tu faci awb-uri, tu facturezi, tu pozezi produsele, tu le postezi, tu consiliezi clientul (aspect care uneori ia mult timp).

Solutiile mele: modul in care eu am reusit sa fac pace in lupta dintre creatie si administrativ a fost sa folosesc schema aceea de time management pe care am invatat-o long time ago in corporatie si ma ocup cu prioritate de ce e urgent si important ( lucrez si livrez comenzile cu deadline si  comenzile deja achitate, pozez inainte sa impachetez, facturez imediat daca e cazul sau la sfarsitul zilei, in cazul targurilor generez facturile imediat dupa finalizarea targului- mi-am instalat pe telefon aplicatia de conta astfel ca am la indemana oricand instrumentele de care am nevoie), apoi ma ocup de ce e important si nu e urgent ( postarile pe social media- in general dimineata la cafea sau in pauzele de lucru, documentatia pentru contabilitate o tin intr-un dosar pe care il predau contabilului o data pe luna sau ma rog, in functie de cum comunicam). Si apoi, vin restul lucrurilor de care ma ocup cumva “din mers”, lucruri precum stabilirea participarilor la targuri, diversele proiecte de colaborare care pot aparea, etc.

Sunt mama a doi copii fabulosi cu program de scoala si extrascolare diferit si uneori e foarte solicitant sa fac fata insa am impartit programul astfel incat concentrez in timpul programului de scoala lucrul si indeplinirea sarcinilor administrative acasa, cand sunt cu ei (sunt destul de mari si independenti deci nu mai au nevoie de o supraveghere foarte stricta). Si culmea, mi-am dat seama ca lucrand focusat 4 -5 ore in atelier sunt mult mai eficienta decat atunci cand am toata ziua la dispozitie si imi permit sa o “lalai”.

Acum trebuie sa recunosc ca nu respect biblic tot ce am scris aici, exista si devieri si exista acele zile in care aleg de exemplu sa lucrez un produs care ma “bantuie” chiar daca in carnetul de comenzi urla lista. Evident fac asta intr-o maniera in care nu afectez pe nimeni ci doar pun un pic mai multa presiune pe mine dar ce e viata de artist fara oleaca de stres 😊. In timp oricum am invatat si cum sa fac sa reduc stresul inutil, am invatat sa spun nu atunci cand e necesar, am invatat sa - mi dozez incarcatura asa incat sa ma pot bucura de ceea ce fac nu sa devina o corvoada. Comunic deschis cu clientii mei termenele de livrare si ii tin la curent cu evolutia lucrurilor iar in rarele situatii cand poate n-am respectat un termen am avut parte de intelegere si colaborare din partea lor. Am atras in general oameni frumosi cu care am comunicat foarte lin si eficient.

3.    Competitia si patrunderea in piata

That’s my favorite! Sa fii antreprenor mic sau mare nu e simplu si asta o poate confirma oricine a facut, face sau macar a incercat asta vreodata. Indiferent de domeniu, competitia este ceva ce te poate motiva sau pune la pamant. Doar ca eu am o mica teorie. In domeniile creative nu prea cred in competitie. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi suntem unici si in general cei care creaza, orice, o fac ca expresie a sinelui. Cream pentru ca vrem sa exprimam cine suntem prin ceea ce facem si astfel poti copia un produs dar nu poti copia energia lui, nu poti replica mesajul pe care creatorul initial il transmite prin creatia lui. Cand copiezi sau replici ceva nu mai esti creator esti executant si in felul asta nu poti transmite emotie, vibratie, energie. Cumparatoriii de artizanat sunt oameni care inteleg toate lucrurile astea si cumpara de la un anume artisan pentru emotia pe care o percepe, pentru povestea cu care se identifica. E atat de simplu. In creatie nu exista competitie. Imagination is the limit! Si asta mi-a fost cel mai frumos exemplificat la Materia, singurul targ de profil din Romania, unde ne-am intalnit sa expunem cateva zeci de artizani si producatori de articole din piele. Ai zice ca acolo se vede competitia. Ei bine, nu, eu acolo am inteles diversitatea si faptul ca fiecare are clientii lui, unii avem clienti comuni insa nu cred ca ne excludem in vreun fel unii pe altii. Daca intelegi asta, ai depasit frica si perceptia de competitivitate si vezi in munca celorlalti inspiratie, motivatie si nu competitie. Nu toti rezoneaza cu tine cum nu toti rezoneaza cu ceilalti colegi de breasla si in plus ca mic artisan, nici macar nu ai putea servi pe toata lumea, at the end of the day tot doua maini ai si 24 h intr-o zi… Eu personal nu am vazut in asta o provocare niciodata pentru ca niciodata nu mi-am dorit toti clientii, mi i-am dorit pe ai mei, pe cei care se regasesc in munca si povestea mea, care inteleg la nivel subtil ceea ce eu am de transmis.

4.    Gestionarea resurselor financiare

Fluxul financiar e o provocare constanta pentru micii antreprenori si asta pentru ca inafara fluctuatiilor de comenzi pe care le poti experimenta la un moment dat, exista si componenta “cheltuieli neprevazute” si oricat ai fi de organizat financiar, asta uneori te poate da peste cap big time. Apoi, vrei sa faci si investitii pentru ca asta ti-ar creste calitatea muncii si a produselor si poate nu ti le permiti fix cand ai nevoie de ele. Si trebuie sa spun ca sculele de pielarie, alea bune, sunt foarte scumpe, toate. O banala furcuita de gaurit, dar care face diferenta intre un produs si un produs premium poate ajunge sa coste si 200 euro, nu mai vorbesc de utilaje precum masinile de subtiat pielea, presele de embosare, masini de serfuit, unde preturile sunt de ordinul miilor de euro.

Solutiile mele: Imi prioritizez cheltuielile esentiale : chiria spatiului, materia prima, accesoriile. Am investit in timp pe masura ce am crescut, am acceptat ca nu le pot avea pe toate deodata si am luat una cate una sculele de baza si masinariile de care eu ma folosesc si am investit in calitate pentru a evita cheltuielile suplimentare si am facut asta in special cand am avut un flux mai mare de incasari ca sa nu destabilizez flow-ul normal. Deci rabdarea ar fi cheia si bineinteles o buna organizare a resurselor de care dispui.

5.    Echilibrul intre viata personala si cea profesionala

Desi am mai subliniat pe parcursul acestui articol elemente care se regasesc in categoria asta voi mai face cateva completari. In primul rand, atunci cand faci cu drag ceva e greu sa consideri asta “viata ta profesionala”. Acel ceva face parte din tine si este mai mult decat o profesie pe care o executi. Intr-un articol anterior foloseam citatul “ build a life you don’t need a vacation from”. Cred ca asta e solutia pentru a gasi echilibrul. Este adevarat ca uneori obosim, essential e sa nu obosesti mental sau emotional si asta poti s-o realizezi dozand corespunzator munca. Evident sunt perioade in care stii ca trebuie sa tragi mai tare si esti pregatit psihic pentru asta, important este sa nu ajungi in punctul in care a trage tare devine un fel de a exista. Atunci cand lucrezi pentru tine, tentatia este sa consideri ca, cu cat faci mai mult cu atat ai mai mult. Dar ce se intampla cu, “ cu atat esti mai mult”? Aici depinde de motivatia din spate a fiecaruia, de scopurile pe care le ai si de modul in care te raportezi la ceea ce faci.

Eu iubesc ceea ce fac si am trecut si prin epuizare pentru ca nu am stiut cand sa ma opresc si pentru ca nu eram in stare sa spun nu unei comenzi. Acum am invatat ca nu e totul despre bani sau chiar despre a nu dezamagi un client desi fac tot ce imi sta in putere sa fiu prompta si prezenta si am ajuns in punctul in care am inteles ca am nevoie de pauza si am invatat sa imi acord aceasta pauza. Fie ca sa plec 3 saptmani intr-o calatorie solo la capatul lumii, fie ca sa plec cu copiii mei in vacanta la ski sau pur si simplu sa trag obloanele si sa stau inchisa in casa 3 zile sa citesc, sa fac yoga, sa dorm cat am nevoie si sa iubesc in continuare toate elementele care imi compun viata.

In concluzie, artizanatul si antreprenoriatul sunt impreuna o calatorie cu multe urcusuri si coborasuri, bucurii si provocari care uneori pot parea coplesitoare insa pasiunea pentru mestesug si dorinta de a aduce in lume produse unice sunt acele forte care ma motiveaza si imi dau puterea de a continua. Am gasit in pielarie o piesa de puzzle care a completat intr-un mod armonios tabloul unei vieti implinitoare si am gasit in mestesugul asta incredibil de multa satisfactie pe toate planurile. Echilibrul pe care il simt uitandu-ma la tabloul vietii mele, merita orice efort. As fi fost tentata sa scriu “sacrificiu” de dragul textului insa ar fi fost o minciuna, pentru ca nu am sacrificat nimic, am avut doar de castigat chiar daca nu a fost intodeauna usor.

Much Love,

Andreea